Vladek Filipovici (partea 11)

- Allah! Allah! Blestemele Profetului sunt asupra mea! il auzi urland disperat Ahmed pe tatal sau. Pasi in graba in camera acestuia si il vazu pe tatal sau in genunchi azvarlind tarana imaginara de pe covor pe capul sau. Alaturi o scrisoare mototolita parea a fi sursa dureri batranului musulma. Ibrahim isi privi cu ochii inlacrimati fiul sau de 24 de ani, masiv, inalt, sigur pe sine, dar nedumerit de gesturile aproape teatrale ale tatalui sau.

Vladek Filipovici (partea 10)

- Rahat! exclama furios Vladek trezit de plamanii sai sufocati de fum. Comandantul Danek pufaia un trabuc urias si ranjind la amicul sau ce se trezea furios.
 - Te-ai lasat de fumat? Ia un trabuc, sunt cubaneze! Asa cel putin zicea musulmanul de la care le-am luat. Se opri pentru o clipa din fumat si zambi dezvelindu-si dinti galbejiti. Fata era strabatuta de o taietura ce se vindecase intr-o cicatrice ce ii dadea un aer fioros, mai ales cand zambea.

Vladek Filipovici (partea 9)

 Si? Tu ce esti? Cand te-am gasit rataceai...Se intreba in sinea lui Danek , parca vorbindu-i lui Vladek! Alcoolul si hasisul iti inlocuiau sotia si viata...Nu mai traiai, ci erai trait ...Erai atat de turbat, incat fiecare atingere, fiecare puls...atunci cand mergeai aiurea...atunci cand lumea se distrugea in tine...era groaznic, dar era totul. Vomai...si in tot acel urat simt, traia-i totul in neputinta si ura. Si eu te-am gasit! Nu mai stia-i nimic decat ca vrei sa ucizi! Si? Credeai ca esti primul? Simteai ca cineva iti duce dorul si te invata? Un sarb traieste pentru a muri cu demnitate! Tu te sfarama-i pentru a fi infrant, pentru o femeie pe care nici macar nu ai inteles-o!

O reactie la un comentariu de tip New-Age

"Dragul meu Mihai Pop, adevarul meu este adevarul meu, adevarul tau este adevarul tau, in consecinta adevarul este relativ. Dumnezeu nu are de a face cu dogmele religioase.[...] Isus a venit sa promoveze iubirea, sa ne vorbeasca despre ea, noi oamenii am complicat situatia vorbind mai mult despre asa-zisul rau, care nu este altceva decat parte din noi din fiecare.

Unitate si speranta

 Cineva spunea ca miracolul cel mai mare este acela cand un suflet se intoarce la Dumnezeu. Cred ca este adevarat. In fond orice alt gen de miracol are un impact spectaculos, dar numai pe termen scurt. Lazar, prietenul Domnului Isus care a fost inviat, intr-o zi a murit din nou. Cei vindecati de tot felul de boli au trecut la cele vesnice acum aproape 2000 de ani. Si atunci ce a ramas? Au ramas sufletele celor mantuiti de ascultarea Domnului. Lucrarea aceasta extraordinara pe care o realizeaza Duhul Sfant si are un impact vesnic.

Ipocritul pocait

 Din ce vedeam aseara, centrul Bucurestilor parea lovit de o tornada uriasa. Insa nici o forta a naturii nu lovise acel loc. Pe acolo sute de tineri se luptau cu jandarmii. Nu stiu daca era un gen de "eliberare" a unor tensiuni si frustrari acumulate de-a lungul timpului, dar am vazut in acesti 22 de ani ca asa-zisa democratie si capitalismul din aceasta tara nu functioneaza. De fapt nu mai functioneaza cam pe nicaieri, atata timp cat cei bogati sunt tot mai subjugati de demonii lacomiei si urii fata de ceilalti oameni. Intr-o lume in care urii i se raspunde cu ura si violentei cu si mai multa violenta, unde e locul si pozitia crestinului?

Cultul personalitatii vs. Inchinarea adusa lui Dumnezeu (partea 4)

 Nu exista inchinare adevarata fara unitate. Sfanta Scriptura spune acest lucru. In capitolul 4 din Faptele Apostolilor ni se prezinta o Biserica, cred eu, destul de diferita fata de cea de acum. Crestinii aceia traiau o viata spirituala in armonie unii cu altii si cu Dumnezeu. Nici macar material nu doreau sa mai exista bogati si saraci, aducand averile la picioarele apostolilor si instituind un gen fond comun. Iar cand minciuna si frauda au incercat sa penetreze Biserica, cei doi vinovati, Anania si Safira, au murit in acea zi, eliminati de puterea Duhului Sfant. Probabil ca acea unitate spiritual si materiala a reprezentat perioada de aur a Bisericii.

Cultul personalitatii vs. Inchinarea adusa lui Dumnezeu (partea 3)

  In lumina adevarului ne vedem cine suntem. Lumina are proprietatea de a ne arata asa cum suntem in mod real. Firea omeneasca incearca mereu sa ne ascunda departe de adevar si tot acolo sa pacatuim. Este deci iadul un loc de pedeapsa, de razbunare divina asupre celui nelegiuit sau este doar acelasi drum pe care cel care nu vrea sa renunte la rau si la sinele imbacsit de moarte a apucat din momentul in care a constientizat ca ceea ce face este rau? Daca alegi minciuna, sa o folosesti mereu, nu este normal ca viata ta sa devina minciuna. Caci cea mai obisnuita minciuna nu este cea pe care un om o foloseste in relatie cu altcineva, ci paradoxal cu sine insusi, mereu si mereu.

Cultul personalitatii vs. Inchinarea adusa lui Dumnezeu (partea 2)

 Am vazut in mai multe randuri secvente din Omagiul adus de 23 August 1984 care dintr-o sarbatoare nationala devenise la un moment dat o sarbatoare particulara a tovarasului Ceausescu. Si am incercat sa descifrez pe fata lui ce simtea si ce credea acest om simplu, banal, care se "cultivase" in mare parte cu scrierile lui Dobrogeanu-Gherea si care devenise prin jocuri politice si un noroc chior, sef de stat... Ce simtea cand cateva mii de persoane il slaveau, mai ceva decat pe un zeu?...Ce traia in momentele in care oamenii i se inchinau?...

Cultul personalitatii vs. Inchinarea adusa lui Dumnezeu (partea 1)

 Citesc ca pe planeta Pamant a aparut de curand un mare geniu! Un geniu militar care la 16 ani isi scria prima carte de strategie militara, fara sa mai doarma, fara sa mai manance, doar pentru a-si vedea lucrarea sa aparuta cat mai curand, intru binele natiunii nord-coreene unde se nascuse.

Mai trebuie sa dam zeciuiala?

 Vreau de la inceput sa spun ca nu doresc sa lezez parerea nimanui. Nu sunt pastor, nu am functie in vreo organizatie religioasa, ba chiar nu sunt membru al vreunei bisericii. Sunt doar un simplu crestin care mai scrie din cand in cand cate un gand.
 Cineva imi cerea ieri sa scriu despre zeciuiala, asa cum o vad eu, dar, bineinteles, bazandu-ma pe Sfanta Scriptura. Ceea ce voi incerca. Caci coincidenta sau nu, acesta a fost si gandul meu pentru aceasta dimineata fara sa stiu de solicitarea acestei persoane.

Despre liberul arbitru, adevar si libertate

  Cineva imi reprosa acum catva timp ca devenind crestin cel mai de pret dar primit de om, adica liberul arbitru s-ar fi "consumat" in urma acestei alegeri. Din discutie  cu acea persoana intelegeam ca ea dorea sa imi arate ca doar o cale a omului poate pune in valoare permanent valoarea liberului arbitru. Cu alte cuvinte, omul ar trebui sa paseasca pe calea "necontaminata" de Dumnezeu sau diavol pentru a putea fi el insusi, avand vointa si viata libera cu adevarat. Dupa parerea ei al urma pe Dumnezeu era o totala privare de libertate.